sumete [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ta, (îvr) ~ti / Pzi: sumet / E: ml summittere] 1-2 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte, sau ale unor părți ale acestora, de obicei mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a (se) sufleca (1-2), (reg) a (se) sumeca (1-2), a (se) sumeteca (1-2), a supune (12). 3 vt (Rar; pan; c. i. mustățile oamenilor) A răsuci. 4 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor, de obicei margini care atârnă sau care s-au lăsat în jos) A ridica, a trage, a fixa mai sus Si: a prinde. 5 vt (Rar; c. i. fân, paie etc.) A ridica (și a căra) cu furca. 6 vr (Olt; fig) A se lua repede după cineva. 7 vr (Fig; reg) A se încumeta.