SUMĂIEȘ, sumăieșe, s. n. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt și mai ușor. Munteanca își lepădă cojocul lîngă ușa de intrare și înaintă sprintenă numai în sumăieș. SADOVEANU, B. 69. A crescut sub ochii... noștri... Avea gust și rînduială în toate: Își purta cu nobilă mîndrie sumăieșul și ițarii lui de-acasă. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. – Variantă: sumăiaș (SBIERA, P. 183) s. n.