Definiția cu ID-ul 1242040:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supranume sn [At: FILIMON, O. I, 128 / Pl: ~ / E: supra1- + nume cf fr surnom] 1 Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o deosebi printr-o caracteristică au printr-o circumstanță oarecare de o altă persoană Si: (liv) cognomen (1), (înv) surnume, surnumire, (frm) sobrichet. 2 (Pex) Poreclă.