suprasaturație sf [At: MARIN, PR. I, 235 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: supra¹- + saturație cf fr sursaturation] 1 (Chm) Stare instabilă a unei soluții care conține o cantitate de substanță dizolvată mai mare decât cea necesară pentru saturarea ei Si: suprasaturare (1). 2 Stare a unui gaz care conține o cantitate din vaporii unui lichid cu care se află în contact mai mare decât cea care corespunde tensiunii maxime Si: suprasaturare (2).