SUPRAVEGHERE, supravegheri, s. f. Acțiunea de a supraveghea; urmărire atentă, pază. Jandarmii au strîns chingile. Au fost descinderi și declarații. Au existat bănuiți și puși sub supraveghere. C. PETRESCU, R. DR. 168. ◊ Expr. A avea (ceva) în supraveghere = a avea sarcina de a supraveghea (ceva). Fiecare brigadă are în supraveghere un anumit număr de vite, precum și o parte din inventarul mort, pus la dispoziția sa de administrația cooperativei. SAHIA, U.R.S.S. 211.