SUPRAVIEȚUI, supraviețuiesc, vb. IV. Intranz. A rămîne în viață după moartea cuiva, după o nenorocire, după o catastrofă etc. Tot ce-l înconjura era rodul propriei lui energii, el creiase toată viața acumulată și numai mulțumită lui se împopulase acest colț de natură care era să-i supraviețuiască. ANGHEL, PR. 58. ◊ (Glumeț) Că [gîzele] mai supraviețuiseră potopului de catran, rămînea o minune vrednică de mirare. C. PETRESCU, A. 315.