*suprém, -ă adj. (lat. supremus, superlativu luĭ superior, care e maĭ sus). Cel maĭ înalt în grad: puterea supremă (suveranitatea). Ultim în timp, peste care nu se poate trece, extrem și important: era momentu suprem cînd trebuia să se hotărască. Ființa supremă, Dumnezeu. Ora supremă, ora morțiĭ. Voința supremă, voința exprimată cu limbă de moarte. Onorurile supreme, funeraliile.