supărăcios, ~oasă [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~oși, ~oase / E: supăra + -ăcios] 1 a (Asr) Supărător (2). 2-3 smf, a (Om) care nu știe de glumă și se supără (extrem de) repede și (foarte) des Si: arțăgos (1-2), certăreț (1-2), gâlcevitor (1-2), irascibil, iritabil, nervos, susceptibil, (rar) surescitabil, (pfm) clonțos (2-3), colțos (4), țâfnos, (pop) rânzos, (îrg) necăjicios, sfadnic, sfădelnic, sunducos, pricios, sfădaci, supăralnic (2), (reg) cârciogar (1), cârcotaș (1-2), cârcotos (1-2), cârtitor (1-2), gâlcevos (1-2), porav, pricelnic, pricinelnic, pricios, pricitor, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, supăros (1-2), țăndăros, (fam) nevricos Vz potcaș, pricinos, scandalagiu, zavragiu, zurbagiu. 4 a (Îvp; d. oameni) Supărat² (10).