SUPĂRĂTOR, -OARE, supărători, -oare, adj. Care provoacă neplăcere, care supără, contrariază. De data asta, nu mi s-a întîmplat nimic supărător. GALACTION, O. I 63. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă... nu fi supărător. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ (Adverbial) Simte că i se bate inima cam supărător. BASSARABESCU, V. 35.