Definiția cu ID-ul 817075:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surd, -ă adj. (lat sŭrdus, it. sp. sordo, pv. cat. sort, fr. sourd. V. absurd). Care n’aude saŭ aude răŭ: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr’o babă surdă. Fig. Care nu vrea s’audă, neînduplecat: a rămînea surd la rugămințile cuĭva. Rar. Surda saŭ de surda. adv. În zadar. – Fals zgomot surd (după fr.) îld. „zgomot înfundat” orĭ „înăbușit”.