SURGHIUNIRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, exilare, pribegie, surghiun, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 3. deportare, surghiun, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)