súrlă, surle, s.f. 1. Adăpost pentru oi. 2. Aranjarea tulpinilor de porumb în jurul unui copac. 3. Cort, colibă: „Înainte era și cort, unde se stătea la fân; era rotund, din lemne, acoperit cu fân, gen surlă” (AER, 2010: 93). ■ (onom.) Surlă, Surla, Surlea, nume de familie în jud. Maram. – Din srb. surla, bg. zurla (DEX, MDA); din scr. surla „flaut” (Miklosich, după DER).