SUTAȘ, șutași, s. m. (În vechea organizare militară a țării) Comandant peste o sută de ostași. V. bulucbașă, hotnog. Era o femeie frumoasă și avea prietin pe un sutaș împărătesc, care îi era drag tare. SADOVEANU, D. P. 50. Că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lăsa; «ba că nu merg, ba că n-am furat nimic, păcatele inele», n-avu ce face; mă rog, vrei nu vrei, ai d-a face cu sutașii crăiești, trebuie să te supui. DELAVRANCEA, S. 100. Armata romînească de la început s-a împărțit în cete de 1000 oameni, supt un căpitan. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii supt un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12.