sâcâi vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sicăi / Pzi: sâcâi, (îvr) ~esc / E: tc sik] 1 A crea o stare de supărare, de enervare, de iritare. Si: a agasa (2), a enerva (6), a indispune, a irita, a necăji, (liv) a tracasa, (pop) a ciudi (4), a zădărî, (înv) a scârbi, (reg) zăgălui, a zăhăi, a zăhătui. 2 A-i vorbi cuiva repetând același lucru, insistând asupra unei teme în mod plictisitor Si: a bodogăni (3), a cicăli (3), a pisa, a pisălogi, a bate la cap, (pop) a boscorodi, a dondăni, a prociti, a sucăli (6), (reg) a tocăni, (fam) a socri (1). 3 A plictisi. 4 A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr.