sâcâială sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~câ-ia~ / V: (îvr) sicăi~ / Pl: ~ieli / E: sâcâi + -eală] 1 Creare a unei stări de supărare, de enervare, de iritare Si: agasare (2), enervare (2), iritare, plictisire, sâcâire (1), (liv) tracasare, (pop) zădărâre. 2 Vorbărie care plictisește (prin insistență, prin repetare) Si: bodogăneală, cicăleală (2), sâcâire (2), (reg) morocăneală, (fam) pisălogeală.