Definiția cu ID-ul 954468:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÎMBĂTĂ, sîmbete, s. f. Ziua a șasea a săptămînii, care urmează după vineri. A doua zi, sîmbătă, au încălecat iar ș-au așteptat pe negustor. SADOVEANU, B. 117. Bată-te, bădiță, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele, Care-i sîmbăta-ntre ele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 257. Mai lungă sîmbăta decît duminica, se spune atunci cînd îi atîrnă cuiva o parte din îmbrăcămintea de dedesubt. ◊ Sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor = sîmbăta dinaintea duminicii paștilor. C-o veni sîmbăta mare Și de pui o fi-ntrebare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 378. ◊ Expr. A purta (sau a ține) cuiva sîmbetele = a pizmui, a urî pe cineva, a-i purta cuiva pică, a căuta să-i facă rău. De țîțaca Leona știam că-mi poartă sîmbetele. SADOVEANU, N. F. 129. Avea biata fată... de ce să-și poarte sîmbetele însăși. COȘBUC, P. I 246. Zăcaș la inimă cum era, rămase scîrbit pentru că nu-l făcuse pe dînsul cîrmuitor și se hotărî a purta sîmbetele lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 56. A se duce pe apa sîmbetei = a se pierde, a se prăpădi. Avutul lor se va duce pe apa sîmbetei. SANDU-ALDEA, U. P. 146. ♦ (Adverbial) a) Într-o zi de sîmbătă. Sîmbătă am fost la teatru. b) (Mai ales în forma articulată) În fiecare sîmbătă. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată; Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 62.