sălbăticit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 35^r1/37 / V: (pop) ~tăcit, ~tecit, (reg) selbătăcit / Pl: ~iți, ~e / E: sălbătici] 1-2 (D. plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (1). 3 (D. animale domestice) Care a devenit sălbatic (5). 4 (D. plantații, terenuri, etc.) Care a ajuns în stare de paragină din lipsă de îngrijire. 5 (D. oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (19). 6 (D. oameni) Care a devenit crud, brutal, violent. 7 (D. oameni) Care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. 8 (D. fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbatic (19). 9 (Înv) Care a decăzut enorm.