Definiția cu ID-ul 940276:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂCI, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge sărac, a-și pierde avutul. N-au sărăcit părinții mei? C. PETRESCU, A. R. 34. Toți sărăceau, numai el se îmbogățea. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Dacă bei făr’ de măsură... Lucrul nu-l mai isprăvești Și la urmă sărăcești. BIBICESCU, P. P. 223. ♦ Tranz. A aduce (pe cineva) în stare de sărăcie, a face (pe cineva) să-și piardă averea. Pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic. RETEGANUL, P. V 16. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie (care-l sărăciseră de tot cu judecățile), scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. Romîn Grue Grozovanul... care-a sărăcit pe Hanul. ALECSANDRI, P. P. 77. ♦ Tranz. (Cu complementul «pămînt») A face neroditor, a secătui. Plantele... i-au supt (pămîntului) toată vlaga și l-au sărăcit. La TDRG. 2. Tranz. A lipsi (pe cineva) de ceva, a lua (cuiva) ceva. Ca mărul lîngă drum, N-are pace nicidecum. Cîți trec... de crăngi îl sărăcesc. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ A împuțina. Cum o să vă dau la cîni!.. Cum zicea, așa făcea, Rău pe turci îi sărăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. 3. Tranz. (Învechit și popular) A lăsa (pe cineva) orfan, a lipsi pe cineva de părinți. Gîtul [soției] jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcut? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit. BIBICESCU, P. P. 345. 4. Tranz. (Regional) A compătimi. Pe drum cine trecea, Tot pe Badiul sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.