tabie sf [At: M. COSTIN, O. 82 / P: ~bi-e / A și: ~bie / Pl: ~ii, (pop) tăbii / E: tc tabiya, bg табия, srb tabija] 1 (Înv) Parapet de pământ, construit în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra Si: fortificație, întăritură, redută, tabără (1), (înv) baștă. 2 (Îvr) Partea superioară a unui zid de apărare Si: meterez. 3 (Pex) Trupe militare protejate de o tabie (1) sau care se află în interiorul unei redute. 4 Tabără militară Si: castru. 5 (Pex; reg) Armată¹ (1). 6 (Olt) Șanț¹ (care delimitează un teren cultivat).