Definiția cu ID-ul 931503:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pînză, pe un carton etc.; p. ext. gravură, fotografie etc. înrămată pentru a fi expusă ca ornament pe peretele unei încăperi. Tabloul era încă pe șevalet, întreg, în picioare, părînd că a fost terminat chiar acum. CAMIL PETRESCU, N. 108. Numai o sală ar fi comună, o sală mai largă, în care pictorii și-ar expune tablourile. VLAHUȚĂ, O. A. II 202. Nu bogăția de culori te ține în loc în fața unui tablou, ci un gînd, o durere, pe care artistul încearcă s-o prindă pe pînză. PĂUN-PINCIO, P. 102. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție și atitudine, pentru a înfățișa o scenă inspirată de obicei de un tablou celebru. ◊ Expr. (Familiar) A rămîne tablou = a rămîne surprins, înlemnit, încremenit. 2. Fig. Priveliște de ansamblu, scenă care impresionează vederea. Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pădurile în lături și-un minunat decor de stînci se înalță în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 415. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii în nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. ALECSANDRI, P. III 18. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late; fete rumene și pălite de soare... înfățioșau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. Fig. Descriere a unei priveliști, a unei regiuni, a unui obiect, a unei persoane sau a unor fapte istorice făcută prin viu grai sau în scris. Alecsandri face, în paginile următoare, un larg tablou al țării de acum un secol. SADOVEANU, E. 57. În tablourile naturii [la Coșbuc] oamenii înșiși joacă un rol supus. GHEREA, ST. CR. III 291. 4. Subdiviziune a unei piese de teatru, mai mică decît un act și care implică de obicei schimbarea decorului. După tabloul al III-lea – cel cu scena pastorală de baletforța dramatică merge într-un crescendo impresionant. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/5. Se juca o piesă fioroasă în cinci acte și multe tablouri. I. BOTEZ, ȘC. 28. 5. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere etc., dispuse adesea în șiruri și coloane. V..tabel (1). Ca să nu piardă timpul, începu să complecteze coloanele unui tablou. C. PETRESCU, Î. II 149. ◊ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sînt așezate în șiruri și în coloane în ordinea greutății lor atomice (ceea ce pune în evidență periodicitatea unora dintre proprietățile chimice ale lor). II. 1. Placă de metal, de marmură, de lemn etc. pe pare sînt montate diferite aparate, folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui. Unul din tractoare bătea pe loc, părăsit în mijlocul drumului. Cu greutate întinse mîna la tabloul de comandă și-l opri. MIHALE, O. 230. Că ele (= apele) sînt acolo, și n-au încetat să treacă, o arată becul de control din mijlocul marelui tablou de marmoră. BOGZA, C. O. 178. 2. Dispozitiv format dintr-o placă prevăzută cu cîrlige, de care se agață, la locul corespunzător, cheile, fisele, numerele camerelor dintr-un hotel, dintr-un sanatoriu etc. Portarul nu mai cercetă tabloul cu chei. C. PETRESCU, C. V. 123.