talaghir [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) tălăghir, tilighir / Pl: ~e sn, ~i sm / E: ns cf rom talabă și mg talabor] (Mol) 1 sn Piedică de forma unei tălpi de sanie, care se pune sub o roată a căruței când aceasta coboară o pantă. 2 sn Drug greu de lemn care se pune să apese roțile de dinapoi ale unui car la coborâre, pentru a le frâna. 3 sn (Îe) A sta (ca un) ~ A nu face nimic. 4 sm (Fig) Musafir neinvitat. 5 sm (Lpl) Fese. 6 sm (Dep) Persoană înaltă și grasă.