talent¹ [At: CUGETĂRI, II, 6726 / V: (îrg) ~lant, (reg) ~lanț, tălant sn / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat talentum, fr talent, ger Talent cf talant¹] 1 sn Înclinare înnăscută într-un anumit domeniu Si: aptitudine. 2 sn Capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-un anumit domeniu, care favorizează o activitate creatoare. 3 sn (D. persoane; îla) De ~ Talentat (1). 4 sn (D. creații; îal) Produs al talentului (1). 5 smi Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. 6 sn (Reg; îf talant, talant) Obicei rău. 7 sn (Reg; îaf) Temperament (6). 8 sn (Reg; îf talant) Nărav (la cai). 9 sn (Fam; îe) A-și da ~e A fi înfumurat.