TALENT. Subst. Talent, har, dar, vocație, înclinație (fig.), înclinare (fig.), aplecare (fig.), predispoziție, predispunere (rar), predilecție; înzestrare (fig.), dotare, capacitate. Geniu, genialitate. Pricepere, iscusință, artă, îndemînare, dibăcie, dexteritate, abilitate, virtuozitate, măiestrie; vrednicie, destoinicie; agerime, perspicacitate, sagacitate (livr.), istețime, isteciune (înv.); ingeniozitate, inventivitate. Talent, capacitate, geniu; artist (fig.), maestru, virtuoz. Adj. Talentat, de talent, cu har, cu vocație; dotat, înzestrat (fig.); capabil, chemat, înclinat (fig.); genial, de geniu. Priceput, iscusit, îndemînatic, dibaci, abil; vrednic, destoinic; isteț, ingenios, ager, perspicace, sagace (livr.), inventiv. Vb. A fi talentat, a avea talent, a avea har, a fi dotat, a fi înzestrat, a avea vocație, a avea stofă, a avea înclinație (pentru ceva); a fi genial; a se simți atras de ceva, a se apleca. A fi priceput (iscusit, dibaci), a se iscusi (înv.). A înzestra, a dota (fig.). Adv. Cu talent; cu îndemînare, cu iscusință. V. artă, artist, imaginație, inteligență, iscusință, succes.