táler, talere, s.n. (reg.) Monedă de argint (austriacă / germană), care a circulat în țările românești: „C-o vândut asară boi / Și-o căpătat talere noi / Și mi-o dat și mie doi” (Bilțiu, 1990: 137). ■ „Ban vechiu, valora 25 de grițari, adică 50 de fileri. Coroana se numește tăleriță, mai ales în satele de munte, unde conservatorismul poporului e mai puternic” (Țiplea, 1906);– Din germ. Taller „monedă” (sec. XVI) (Șăineanu, Scriban, MDA).