talger sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/21 / V: (reg) tanger / Pl: ~e / E: ns cf mg tálgyer] 1 Taler² (1). 2 Tavă (1). 3 (Reg) Fund pentru mămăligă. 4 Taler² (9). 5 Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic, marcând ritmul sau cadența Si: taler² (10). 6 (Reg; la moară) Târcoală (10).