TAMAN adv. 1. Tocmai, întocmai, chiar, exact, precis. Nici mai la dreapta, nici mai la stînga, ci taman la locul potrivit. SADOVEANU, N. F. 61. Cînd a ajuns la New-York, taman la debarcare doctorul care l-a inspectat l-a respins că e prea slab. BART, S. M. 33. Pornește acum degrabă la omul acela și să-l slujești taman trei ani de zile. CREANGĂ, P. 146. 2. (Folosit pentru a pune în evidență, a identifica ceva sau pe cineva) În special, mai ales. N-au fost amîndoi... la munte? – Păi taman d-aia, Matei. PREDA, Î. 74. 3. De-abia, într-un tîrziu, numai. Nu mi-a dat în gînd nici să-l întreb pe el... Taman pe drum m-am gîndit la asta. STĂNOIU, C. I. 118. – Accentuat și: taman.