telegrafie sf [At: UNIVERSUL (1846), 187V1 / Pl: ~ii / E: fr télegraphie] 1 Telecomunicație (1) care constă în transmiterea la distanță, prin semnale electromagnetice, optice, etc. a unor semne grafice și în înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului (1) Si: telegraf (3). 2 (Îs) ~ pe fire Telegrafie (1) în care semnalele electromagnetice sunt transmise prin intermediul liniilor de telecomunicații. 3 (Îs) ~ fără fir (sau, îvr, fără sârmă) Radiotelegrafie.