TEMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă. Cu ochii sclipind de însuflețire și de gînduri, de așteptări, de temeri ale viitorului. DUMITRIU, B. F. 107. Mi se pare mie c-amîndoi ne-ascundem aceleași gînduri, ș-aceleași temeri, ș-aceleași lacrimi. VLAHUȚĂ, O. A. 425. Temerea domnește peste București; Poporul îneacă curțile domnești, Căci doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. ♦ (Învechit) Gelozie. Rîdea singură într-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru că în viața ei nu-i fusese nimenea drag. SADOVEANU, O. VIII 223. Ne amurezasem de dînsa și o minune că nu era nici un fel de temere între noi. GORJAN, H. IV 182.