TERFELI, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a batjocori. El, omul de viitor... luase «din dragoste» o fată fără nimic, cu rude mizerabile, punîndu-se în conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit. CĂLINESCU, E. O. II 84. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! Proiect teribil! GALACTION, O. I 140. Am să-l terfelesc... în foaia mea. ALECSANDRI, T. 1630.