7 definiții pentru termion
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERMION, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
TERMION, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
termion sm [At: DEX / P: ~mi-on / V: ~moion / Pl: ~i / E: eg thermion] (Fiz) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERMION s.m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură înaltă. [Var. termoion s.m. / cf. fr. thermion, thermoion, it. termoiono].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERMION s. m. (fiz.) ion emis de un corp aflat la temperatura înaltă. (< fr., engl. thermion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
termoion sm vz termion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERMOION s.m. v. termion.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
termion s. m. (sil. -mi-on), pl. termioni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
termion, termionisubstantiv masculin
- 1. Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- thermion DEX '09 DEX '98 MDN '00