TEROARE s. f. Groază provocată intenționat prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192. ◊ (Poetic) O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61.