Definiția cu ID-ul 512763:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tevatură (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι.