ticsit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 163 / V: (înv) tec~, tecsuit, ~suit / S și: (nrc) tixit / Pl: ~iți, ~e / E: ticsi] 1 (D. ființe, obiecte etc.) Îngrămădit peste măsură (într-un spațiu) Si: îndesat, înghesuit. 2 (D. un spațiu, o încăpere, un teren etc.) Acoperit în întregime (de ceva sau de cineva) Si: înțesat. 3 (D. spații, recipiente) Umplut până la refuz.