ticălos, ~oasă [At: CORESI, EV. 6 / Pl: ~oși, ~oase / E: ticală + -os] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care se află într-o stare (materială sau morală) vrednică de plâns Si: biet, chinuit, năpăstuit, necăjit, nenorocit, sărman, (reg) ticăit² (7-8). 3 a (Îrg; d. stări, situații, viață) Plin de suferință, de lipsuri Si: jalnic, nenorocit. 4 a (Îrg) Cu aspect sărac, urât Si: mizerabil, sărăcios. 5 a (Îrg; d. obiecte) în stare proastă Si: deteriorat, (îrg) ticăloșit (2). 6 a (Înv) Fără valoare Si: neînsemnat. 7 a (Îvr) Nesemnificativ în rezultate. 8-9 smf, a (Îrg) Ticăit² (5-6). 10-11 smf, a (Îrg) (Persoană) care nu are putere Si: slab, șubred. 12-13 smf, a (Persoană) care are un caracter josnic Si: infam, mârșav, mizerabil, nemernic, netrebnic, (pfm) parșiv, (îrg) ticăit² (11), (îvr) păgânos, ticăloșit (3). 14 a (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor etc.) Vrednic de dispreț Si: detestabil, infam, josnic, nedemn. 15 a (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor etc.) Care exprimă ticăloșie (2) Si: mârșăvie, nerușinare. 16 a Care trădează senzualitate Si: insinuant, provocator. 17 a (Fig; d. vreme) Urât.