tileagă, tilegi, (teleagă), s.f. – (reg.) 1. Car de transport (Papahagi, 1925). 2. Cărucior cu două roate de care se leagă plugul când ară; carul fără loitre (Țiplea, 1906): „Da’ te bagă sub tileagă, / Să-ți pară lumea mai dragă” (Bârlea, 1924: 11). – Din sl. telĕga „car” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, Vasmer, cf. DER; DEX, MDA).