tipic¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/9 / Pl: ~uri / E: slv типикъ, ngr τυπικόν] 1 Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase. 2 (Pex) Regulă pentru săvârșirea serviciului divin Si: ritual. 3 (Pop; îe) A vorbi după ~ A avea un discurs bine organizat. 4 Formulă obișnuită, stereotipă. 5 Obicei. 6 Normă. 7 (Reg; îe) A-i găsi ~ul A-i descoperi cauza. 8 (Reg; îe) A-i sosi (sau a-i veni) ~ul (la ceva) A sosi momentul potrivit (pentruceva). 9 (Reg; îe) A nimeri la ~ A veni la momentul potrivit. 10 (Înv) Model.