Definiția cu ID-ul 512889:
Etimologice
tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”.
Exemple de pronunție a termenului „tir” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50