TIZIC s. n. (Cu sens colectiv) Un fel de turte prismatice făcute din baligă amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează de către țărani ca combustibil sau ca material de construcție în locul cărămizilor. Pe vatră ardea un foc înăbușit de tizic. SADOVEANU, P. S. 38. Mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut, cu împrejmuirile de tizic. C. PETRESCU, Î. I 4. Oamenii ard iarna rogoz, buruieni și baligă de vită, pe care o usucă, o taie în formă de cărămidă și o numesc tizic. I. IONESCU, D. 402.