Definiția cu ID-ul 953229:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocănău, (tocăner), s.n. – (reg.) Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț (ALRRM, 1971: 520). (Maram.). – Din tocană + suf. -ău (MDA).