TOPTANGIU, toptangii, s. m. (Ieșit din uz) Negustor care vinde cu toptanul, cu ridicata; angrosist. Au adunat marfa de pe la toptangii și au pus-o într-o magazie. PAS, L. II 14. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Într-o dimineață de toamnă intrai pentru întîia oară în magazinul toptangiului. DEMETRESCU, O. 95.