torent sn [At: MAIOR, T. 101 / V: (îvr) ~rinte (Pl: ~nți) sm / Pl: ~e / E: fr torrent, lat torrens, -tis] 1 Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios, având o mare putere distructivă Si: puhoi, șuvoi, (reg) nămaș. 2 Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale (2). 3 (Îla) În ~e Foarte mare Si: torențial (1). 4 (Fig) Năvală. 5 (Îlav) În ~ Din belșug. 6 (Rar) Repezină.