tortură sf [At: ȘINCAI, HR. I, 331/24 / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: fr torture, lat tortura] 1 Caznă (la care erau supuși osândiții) Si: chin, (înv) muncitorie, (îvp) muncă, muncire. 2 (Înv) Instrument de tortură (1). 3 Suferință (fizică sau morală) violentă. 4 (Fig) Stâlcire a cuvintelor, a versurilor etc.