TOTDEAUNA adv. 1. În tot timpul, în toată vremea; mereu, necontenit, pururea. Te-oi iubi totdeauna. CONACHI, P. 101. Trecutul și viitorul vor avea totdeauna cartea lor deschisă poeziei. BOLLIAC, O. 45. ◊ Loc. adv. Pentru totdeauna = definitiv; pentru vecie. Povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase și pentru totdeauna pierdute. SADOVEANU, O. VIII 125. Știam că acum totul e sfîrșit pentru totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 153. S-a statornicit în satul acela pentru totdeauna. CREANGĂ, P. 139. ♦ În tot timpul de pînă acum. Mie îmi plac și mi-au plăcut totdeauna entuziaștii. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. Veneam totdeauna cu motive bine alese și indiferente. CAMIL PETRESCU, U. N. 182. Îi asculta totdeauna și-i mulțumea măcar cu o vorbă bună. REBREANU, R. I 166. Și din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna. COȘBUC, P. I 96. Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8. ♦ De obicei, de regulă. Ca totdeauna, în toate cele bune se amestecă și ceva rău. SADOVEANU, A. L. 24. Dădu mîna cu Avrum cum obișnuia totdeauna. REBREANU, I. 36. Fata mea are să se culce desară unde se culcă totdeauna. CREANGĂ, P. 265. Baba îl întreabă ca totdeauna: Ei, moșnege, ce mai știi de pe la tîrg? id. ib. 77. – Variantă: totdeuna (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 230) adv.