TRACTIR, tractire, s. n. (Învechit și arhaizant) Han; ospătărie, birt. Beam cu marinarii vin dulce în tractire afumate. M. I. CARAGIALE, C. 40. Teatrul înfățișează curtea unui tractir. NEGRUZZI, S. III 195. Harabagiii ne-au dus la tractirul lui Lazăr. Acolo era trii odăi deșărte, însă numai cu două paturi mici. KOGĂLNICEANU, S. 45. – Pl. și: tractiruri (RUSSO, S. 19).