trage, trag, vb. tranz. – A zice, a interpreta la un instrument muzical sau vocal, a cânta. Probabil sensul primar a fost de „a cânta la vioară; a trage cu arcușul”: „Eu să-mi trag una de jele” (Ieud, 1987). – Lat. *tragere (= trahere) (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).