TRAGEDIE, tragedii, s. f. 1. Operă dramatică a cărei acțiune reprezintă o luptă încordată, o catastrofă personală sau socială și care se termină de obicei cu pieirea eroului. De vrei să-ți cetesc toată tragedia Ecubei unde e acest frumos cor al troienelor. NEGRUZZI, S. I 4. Acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri. ALEXANDRESCU, M. 248. 2. Fig. Întîmplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrofă. Astfel trăiesc cîteodată, pe aceste aspre culmi de piatră, cea mai mare tragedie a vieții lor de țărani: pierderea animalelor. BOGZA, C. O. 23. Aveți gust să cunoașteți jalnica mea tragedie? ALECSANDRI, T. I 369. De la începutul tragediei acestia, doamna Rucsanda, neștiind nimic de cele ce se petreceau, era îngrijită. NEGRUZZI, S. I 157. ♦ Zbucium, suferință. În neputința... de a se întoarce la acea viață trecută, rezidă în bună parte tragedia sufletească ce se degajează din poezia «Pe deal». GHEREA, ST. CR. III 403.