TRANSFORMA, transform, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, a da alt aspect, altă formă; a face să treacă de la o stare la alta; a preface, a preschimba, a schimba. Maiakovski însă a constituit acea lovitură hotărîtoare, care transformă dorința și visul în acțiune concretă. BENIUC, P. 46. Fostul Palat de Iarnă a fost transformat în muzeu de către Puterea sovietică. STANCU, U.R.S.S. 120. ♦ A schimba caracterul cuiva. În trei ani de cînd nu se văzuse, capitala îl transformase. C. PETRESCU, C. V. 51. ◊ Refl. Nici pînă azi nu-mi dau seama cum o ființă se poate transforma total în cîțiva ani. BART, E. 224. 2. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbînd anumite elemente și păstrînd altele, potrivit unei anumite formule. A transforma o figură prin asemănare înseamnă a construi o figură asemenea cu cea dată, într-un raport de asemănare dat. GEOMETRIA, P. 158. ♦ (Fiz.; Chim.) A produce o succesiune de stări în care variază mărimile unui sistem fizico-chimic.