transformare sf [At: GORJAN, H. II, 193/9 / V: (înv) straf~ / Pl: ~mări / E: transforma] 1 Trecere de la o stare la alta, modificând aspectul, înfățișarea, forma etc. Si: prefacere, schimbare, transfigurare (1), transmutare (3), transmutație (3), (înv) transformație (1), (înv) turnare (6). 2 (Spc) Schimbare a firii, a caracterului, a felului de a fi, a conduitei Si: (înv) transformație (2). 3 (Mat) Calculare a echivalentului unei figuri, al unei fracții, al unei ecuații etc., care să păstreze aceeași valoare, dar să aibă altă formă Si: (înv) transformație (3). 4 (Fiz) Schimbare a unei forme de energie în altă formă de energie în cantități echivalente. 5 (La unele jocuri sportive) Obținere prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă) a unui sau a mai multe puncte în avantajul echipei sale. 6 (La jocul de rugby) Lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 7 (Iuz; îs) ~a socialistă a agriculturii Proces social-economic, constând în intsaurarea relațiilor de producție socialiste și promovarea marii producții agricole mecanizate. 8 Convertire a unei monede naționale în valută.