transmite [At: MAIORESCU, CR. I, 75 / Pzi: ~mit / E: fr transmettre, lat transmittere] 1 vt (C. obiecte) A trece dintr-un loc în altul, de la o persoană la alta. 2 vt (C. i. bunuri spirituale, caracteristici ereditare etc.) A trece de la o generație la alta, de la o epocă la alta. 3 vr (D. sentimente, stări sufletești etc.) A trece de la o persoană la alta. 4 vt A aduce la cunoștință (prin intermediul cuiva sau a ceva) Si: a comunica, a împărtăși, (îrg) a porunci. 5 vt (Jur) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta, prin act juridic sau prin efectul legii. 6 vr (Fiz; Teh; d. energie, radiații, unde etc.) A trece de la un sistem tehnic² la altul Si: a se propaga. 1 vt (Teh) A comunica o mișcare de la un organ de mașină la altul, de la un agregat la altul Si: a traduce (12), (îvr) a se transplanta (2). 8 vt (Tel) A trimite semnale de la un post emițător de telegrafie, telefonie sau radiocomunicații, în scopul recepționării lor Si: a emite. 9-10 vtr (C. i. boli, agenți ai unor boli) A face să treacă (sau a trece) de la un om la altul sau de la un animal la om. 11 vt (Fzl) A face să treacă o excitație nervoasă dintr-un punct în altul al unui organism Si: (îvr) a transmuta (2).