transplant s. n. (med.) ♦ 1. Transplantare de organe, țesuturi printr-o intervenție chirurgicală ◊ „Congresul mondial consacrat problemei transplantului de organe a reunit la New York somități mondiale.” Fl. 21 IX 68 p. 28; v. și L. 24 IV 69 p. 2122, Sc. 30 XI 79 p. 5; v. și bancă (de transplantologie), imunologie. ♦ 2. Trecere dintr-un domeniu în altul ◊ „Alt transplant de inteligență și perseverență umană: sonda Surveyor-7.” Luc. 13 I 68 p. 3. ◊ „Transplanturi se pot face în orice domeniu, după cum vedem în zilele noastre, dar culturile naționale refuză soluri străine.” Luc. 6 IV 68 p. 10 (din engl. transplant; cf. fr. transplant; DMC 1950; Th. Hristea în LR 3/72 p. 198199; DZ; DEX, DN3; cuvântul a început să fie folosit frecvent numai după ce la 3 XII 67 a fost efectuat primul transplant de inimă de la om la om)